Epilog

Ușor nu e -nici cântecul. Zi

și noapte – nimic nu-i ușor pe pământ:

căci roua e sudoarea privighetorilor

care-au ostenit toată noaptea cântând.

Lucian Blaga

Am început să scriu această carte toamna, când frunzele arțarului canadian erau roșii ca frunza de pe steagul Canadei. Am continuat cu scrisul în lunga iarnă canadiană. Acum, când seva arțarului mustește, mă apropii de sfârșit. Curând, seva arțarilor canadieni va fi transformată în sirop de arțar: „maple syrup”.

La Ottawa încă mai avem zăpadă, iar noaptea încă îngheață. Arțarul canadian produce cea mai multă sevă, când temperaturile scad noaptea în jur de minus 5 grade Celsius, iar ziua cresc în jur de plus 5 grade Celsius. Canada produce aproape 80% din producția mondială de sirop de arțar, iar restul este produsă de Statele Unite. Din producția canadiană, provincia Quebec produce cca 80%, iar provincia Ontario produce restul.

Acum că am ajuns la sfârșit, ce pot spune de editarea acestei cărți? Cred că pot afirma cu voce tare, că n-am fost pregătit sufletește să răscolesc experiențele adânci, trăite cu 40 de ani în urmă. Mi-a fost foarte greu. N-am știut că-mi va fi atât de greu. Poate a fost mai bine că n-am știut, că dacă știam, poate nu aveam curajul să mă apuc să scriu.

Am început cu căutarea materialelor pe care le-am păstrat de-a lungul celor 40 de ani: caietul în care am scris în Belgrad, scrisorile trimise în țară, video caseta făcută în 1987 de Andrei în Richmond, scrisorile lui Otto și desigur, amintirile prăfuite de timp. Apoi, câteva zile le-am răsfoit, le-am citit, am vizionat video; mi-am amintit scene din copilărie, liceu, studenție, din Munții Almăjului și trecerea Dunării; din pușcăria din Negotin și lagărul din Padinska Skela; și desigur, mi-am amintit de începuturile mele canadiene, din Edmonton și Ottawa. Aceste zile au fost foarte grele din punct de vedere sufletește, pentru că am răscolit trecutul sedimentat de timp; m-au năpădit amintirile estompate, prăfuite. Am început să suflu peste ele: nori de praf s-au ridicat și am retrăit momente de stări sufletești profunde. Atunci, emoțiile m-au copleșit de multe ori până la lacrimi. Aceste emoții se revărsau ca apa unui pârâu, după o ploaie torențială, care e greu de controlat.

Mi-am amintit de mulți oameni pe care i-am întâlnit în drumul meu până aici. Lista e prea lungă să-i numesc pe toți. Cu unii m-am întâlnit întâmplător, numai pentru câteva momente, cu alții am trăit aceleași experiențe care ne-au legat fără să ne dăm seama. De mulți nu mai știu nimic ce s-a întâmplat cu ei, pe unde i-a purtat viața.

Punând experiențele vieții în această carte, am rămas uimit de evenimentele și oamenii care au apărut pe traiectoria mea de-a lungul anilor. Rugăciunile părinților mei și a celor dragi rămași în România lui Ceaușescu, au făcut să întâlnesc în calea mea mulți oameni minunați, care m-au ajutat prin oportunitățile pe care mi le-au dat să răzbesc în noua mea țară, Canada.

Suntem suma experiențelor noastre trăite de-a lungul vieții. Pentru fiecare ființă umană, experiențele din viață sunt sculptorul care i-a dăltuit caracterul de-a lungul anilor. Cercetările de azi spun că experiențele noastre ne modifică fizic creierul, ne fac mai puternici; neuroplasticitatea creierului.

Cum zice filozoful german, Nietzsche: „De la școala de război a vieții – ceea ce nu mă omoară, mă face mai puternic.” („Aus der Kriegsschule des Lebens. – Was mich nicht umbringt, macht mich stärker.” „What doesn’t kill you makes you stronger.” Ceea ce nu te omoară te face mai puternic.)

După cum se știe, pentru orice ființă, adaptarea este un proces, nu este un eveniment. Emigrantul poate fi definit ca ființa suspendată undeva între două țări, două culturi, două vieți, două iubiri, două doruri… Acest proces de adaptare depinde de mulți, mulți factori: de vârstă, de felul fiecăruia de a fi, de așteptările sale etc., de experiențele anterioare și puterea individuală de a accepta schimbarea, de a trăi experiența schimbării; și, desigur, de norocul pe care-l are fiecare în viață.

Dragă Cititorule,

Îți mulțumesc că ai ajuns până la sfârșit.

Dacă ți-a plăcut, dacă te-a mișcat în orice fel aceasta carte și vrei să-mi mulțumești, o poți face ajutând pe cineva care are nevoie de ajutor, o rudă, un vecin, un prieten, un necunoscut.

Ajută-l cu o vorbă bună, cu un sfat, cu ce poți tu!

Fă ce poți, pentru o lume mai bună!

Ioan Trif

8 Martie 2025

Ottawa, Canada