Capitolul VII

 Ottawa, Ontario

Am ajuns la Ottawa când soarele se pregătea să asfințească. Din autogară am luat taxiul, la adresa lui Petru. După multele ore de călătorie cu ogarul cenușiu, eram obosit, dar nu simțeam; eram fericit că sunt în Ottawa, unde visam să fiu de când eram în Sibiu.

Fiind Ziua Recunoștinței (Thanksgiving Day), Petru m-a așteptat cu curcanul la cuptor. Am stat până seara târziu la povești de ne-am cunoscut. Spre sfârșitul cinei, mi-a dat câteva detalii despre locația adresei, unde eram față de centul orașului și cum ajung în centru.

A două zi dimineața, după ce mi-a lăsat o cheie de la casă, Petru a plecat la colegiu. Eu am rămas să mă dezmeticesc bine, apoi am plecat pe jos spre centrul orașului. Centrul era la cca 3 km de adresa lui Petru. În drumul meu spre centru, după ce am traversat râul Rideau, am trecut pe lângă ambasada română, care și astăzi se găsește în același loc, pe Rideau Street. Ajuns în centru, m-au impresionat mult clădirile parlamentului canadian.

................................................

Așa am hotărât să încep și eu să traduc. Am tradus până în prezent peste 760 de poezii și ceva lirică din cântece; cele mai multe traduceri le-am făcut din limba spaniolă în limba română și în limba engleză. Cei pasionați de poezie și muzică, în special poezia spaniolă și cea din america latină, pot să mă găsească sub pseudonimul ioan.transylvania, pe site-ul „lyricstranslate.com”. Pe acest site, se poate face sortarea informației pe mai multe criterii: de la „Cel mai nou”, „Cel mai popular”, până la „Artist”.

În anul 2024 se împlineau 50 de ani de la terminarea liceului seral din Orașul Victoria. Livia, fosta mea colegă de liceu, a organizat evenimentul întâlnirii în Orașul Victoria. Livia a reușit să mă contacteze prin Nicu, fratele meu. Cum eu nu exist pe nicio rețea socială, am avut noroc cu Nicu și Facebook. Ultima mea comunicare cu Livia fusese cea din Sibiu, după terminarea facultății, când toți trei, noi cu Otto ne-am depănat amintirile din liceu, plimbându-ne pe strada Nicolae Bălcescu din centrul Sibiului. Întâlnirea celor două clase A și B, de la liceul seral a fost minunată. Una dintre surprize a fost Junii Sibiului, o mica echipă de dansatori veniți la reuniunea noastră.

Cum o aveam încă și pe mama la azilul Castanul din Victoria, am stat cu mama aproape două săptămâni. Am fost norocos că am reușit să petrec cu mama a doua parte a lunii mai 2024. La zece zile după întoarcerea mea în Canada, mama s-a stins. D-zeu s-o odihnească în pace!

Reîntors în Canada, după ce trăirile și amintirile cu mama, cu liceenii seraliști s-au decantat, cu greu m-am hotărât să încep să scriu această carte.